Șapte autobiografii de citit. Partea întâi (?)

 Poveștile de viață captivează și ne permit să retrăim momente speciale și unice din viața unora care au realizat lucruri impresionante. M-am gândit la șapte volume de care m-am atașat și care cred că merită citite și de către alții. Să-mi spuneți cum vi se par. Și dacă ați citit cumva vreunul din ele.

În ordine aleatorie...

 

Stefan Zweig, Lumea de ieri

 

Este o frescă complexă a epocii de dinainte de Primul Război Mondial și până în ultimii ani care au condus la cel de-al Doilea. Autorul a fost un scriitor faimos și intelectual de marcă, astfel că multe din interacțiunile și gândurile sale se regăsesc în sfera înaltă a culturii europene. Sunt multe episoade memorabile și într-o notă personală, după ce am citit cartea am prins drag de orașul Salzburg, locul de baștină a lui Zweig. (încă nu văzuse Sunetul muzicii)

 

Mozart, Scrisori

 

Că tot vorbeam de Salzburg, un alt volum strânge laolaltă corespondența marelui compozitor și permite astfel să privim mai atent la cine era el în spatele scenei. Nu se întâlnesc detalii picante sau alte dezvăluiri demne de bârfă, ci mai degrabă se cimentează imaginea unui om genial, sincer, dar neocolit de defecte. (și poate corectează imaginea prea excentrică creată de filmul Amadeus)

 

Etty Hillesum, Scrisori din lagărul de la Westerbork

 

Autoarea a fost mediatizată ca un fel de Ann Frank mai matură, iar cartea dovedește aceasta. Deși ambele autoarea au trăit în timpul Holocaustului și au devenit victime ale acestuia, Hillesum este o femeie matură cu problemele ei, care reies din acel jurnal. Întâlnim subiecte profunde care țin de natura umană, religie și rezistență în fața tiraniei. Este o operă interesantă despre reziliență, credință și curaj.

 

Anton Leiris, Nu veți avea ura mea

 

O carte scurtă, dar tulburătoare, este mărturia unui soț care și-a pierdut soția în atentatul terorist de la teatrul Bataclan din anul 2015. Este o descriere intimă și discretă a unei dureri încă vii dar care nu este exploatată pentru a sădi semințe ale urii acolo unde ar avea tot dreptul să crească.

 

Suleika Jaouad, Între două lumi

 

O altă carte plină de suferință și greutăți, prezintă povestea unei tinere care tocmai își croia viața de succes, confruntându-se pe neașteptate cu diagnosticul crunt al cancerului. Mergem pas cu pas alături de ea prin saloanele spitalelor urmărind-o pe patul de suferință, înțelegând ruptura care se creează între pacientul suferind și cel sănătos care nu poate cuprinde pe deplin universul în care este exilat cel bolnav.

După vindecare, autoarea caută supraviețuitori, urcându-se într-un microbuz și călătorind de-a lungul Statelor Unite pentru a se conecta la viețile celor care au înfrânt boala.

CS Lewis, Surprins de bucurie

 

Probabil cea mai populară alegere pentru o autobiografie, totuși mărturia lui Lewis își păstrează prospețimea, reușind să evoce pagini sumbre sau calde într-un portret larg al unei deveniri intelectuale dar și spirituale. Este o dovadă vie a faptului că Dumnezeu nu lucrează de două ori în același fel și totuși poate fi găsit de către oricine privește atent chiar și-n cea mai ușoară adiere de vânt.

 

Adriana Georgescu, La început a fost sfârșitul

 

Un volum mai puțin cunoscut despre instaurarea dictaturii comuniste din România. Autoarea fiind prezentă în cercurile de putere de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, este prezentă în locurile în care se face istorie. Mai târziu, datorită acestei apropieri va ajunge în închisoare, anchetată și torturată pentru o mărturie falsă, rămânând curată în fața torționarilor ei. Pe alocuri se citește ca un roman cu spioni și ar fi cu adevărat un roman fascinant, dacă nu ai accepta ideea că acele fapte sunt reale.

 

Cam atât pentru moment, sper să fi fost niște alegeri care să vă inspire. Tolba cu recomandări nu s-a golit, dar aștept să văd dacă vă place