Distopii vechi și noi

 

 

Pentru o lungă perioadă de timp în Occident cultura a fost influențată de viziunea creștină a Paradisului nesfârșit ce începe după ultimele tribulații de dinainte de venirea lui Christos. Pe măsură ce apăreau alte tradiții religioase, aceste viziuni s-au diversificat, vorbind despre o împărăția de 1000 de ani care se va instaura pe Pământ ca o nouă epocă de aur.

În același timp avansul tehnic a creat o narațiune paralelă ce se baza și pe structura evoluției plecând de la epoci primitive și brutale, înaintând spre o perioadă luminată. Apogeul acestei gândiri a fost la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutului celui de-al XX-lea. Jules Verne și H.G. Wells sunt cunoscuți pentru operele lor care imaginează un viitor luminos, sprijinit de invenții tehnice tot mai avansate.

Totul se schimbă cu Războaiele Mondiale. Cruzimea dezlănțuită în acele conflicte a frânt în mare parte elanul futurist, afectând și acea imagine a unui progres continuu. Pentru prima dată se prevestea și posibilitatea căderii într-un viitor al unei dictaturi atotputernice care să dezlănțuie tehnologia împotriva oamenilor. Acesta își trage un fir și de la viziunea apocaliptică a Bibliei, amestecată cu temeri moderne.

În acest context iau naștere distopiile. Antonimele lor, utopiile, reprezintă o formă literară ce vorbește despre ținuturi depărtate în care legea, pacea și fericirea sunt atinse, iar oamenii trăiesc vieți îndelungate și îmbelșugate. Sunt un produs mai ales al epocii iluministe și a credinței în progres. După Războaiele Mondiale și amenințarea constantă a holocaustului nuclear, literatura a devenit mai cenușie.

În continuare, o să reluăm cele mai cunoscute cărți care se încadrează în acest gen, căutând să descoperim calitățile care le-au păstrat relevante și proaspete chiar dacă unele au fost publicate în urmă cu mai bine de șaptezeci de ani în urmă.

 

1984, George Orwell

Publicat în anul 1948, romanul autorului britanic rămâne opera distopică prin excelență, inspirând zeci de copii atât în mediul scris cât și în cel audiovizual. Imaginea unui oraș ruinat, a afișelor de propagandă atotprezente, un partid opresiv și sufocant, figura lui Big Brother, au fost împrumutate și uneori parodiate dovedind forța imaginației și impactul acestui scenariu brutal.

Orwell e inspirat din mărturiile regimului dictatorial stalinist exagerându-i trăsăturile până la cea mai extremă formă. Winston Smith, cetățean al Oceaniei, unul din cele trei supra-state planetare, trăiește o existență marcată de control constant, alterare a istoriei, subjugare a minții și până la urmă a limbii. Urmează o cale a rebeliunii, frântă rapid și fără echivoc de către forțele Partidului ce nu pot lăsa nici măcar un om să iasă din aria de acoperire a iubirii față de Fratele cel Mare.

 

Minunata Lume Nouă, Aldous Huxley

Într-un fel, o antiteză a lui 1984, deși a fost scrisă înainte, în anul 1932. Și aici există un stat totalitar care folosește alte ingrediente pentru a asigura cooperarea cetățenilor săi. În locul unui aparat de urmărire permanentă, se înființează un sistem de libertinaj aproape deplin. Fiecare individ este liber să-și urmeze viciile, având la îndemână o întreagă suită de droguri care să-i anestezieze conștiința și să elimine orice gând tulburător.

În acest scenariu aparent utopic apare figura Sălbaticului, un om venit din ținuturi de la marginea societății. El servește drept o oglindă profetică a greșelilor unei astfel de societăți hedoniste. Confruntarea de idei de la final dintre el și o figură de autoritate dă la o parte perdeaua prezentând mecanismele puterii într-o astfel de societate care își subjugă cetățenii prin plăcere.

 

Fahrenheit 451, Ray Bradbury

Operă clasică a SF-ul american, titlul amintind de temperatura la care ia foc foaia de hârtie. Apărută în anul 1953, este tulburător de relevantă pentru zilele noastre. În acel ev distopic, posesia și lectura cărților este strict interzisă. Pentru a se asigura că nimeni nu calcă legea există Pompieri, al căror rol nu este să stingă incendii, ci să ardă cărți.

Guy Montag, protagonistul cărții este un Pompier care printr-o întorsătură a situației se pune pe citit intrând în coliziune directă cu superiorii săi și fiind nevoit să părăsească tot ceea ce cunoaște alăturându-se unei comunități de oameni-cărți, indivizi care memorează cărți întregi în așteptarea zilei în care vor putea fi retipărite și se va dori să fie iarăși citite. Bradbury critica influența televizorului și a ecranului ce părea încă de pe atunci să fie un pericol pentru dezvoltarea sănătoasă a indivizilor.

 

Povestea slujitoarei, Margaret Atwood

Lucrarea apărută în anul 1985 reprezintă și o reacție față de creșterea influenței unor mișcări evanghelice în Statele Unite. Autoarea duce la extrem această opțiune, imaginând transformarea țării într-o republică teocratică numită Gilead, condusă după anumite precepte vechi testamentare, dar folosindu-se de religie ca o acoperire pentru control.

În această viziune întunecată, femeile sunt transformate în sclave fiind folosite pentru a lupta împotriva scăderii natalității. Ele poartă o uniformă specifică, intrată în cultura populară datorită serialului ce a adaptat cartea, o trimite la îmbrăcămintea comună în perioada puritană, înțeleasă acum ca o formă de subjugare.

 

Hunger Games, Suzanne Collins

Ultima opțiune se înscrie într-o categorie diferită și unui public mai tânăr. Totuși, trilogia publicată între 2008 și 2010 reușește să echilibreze raportul dintre imaginea unui stat opresiv și o ficțiune eroică a rezistenței similară cu modelul Star Wars.

Într-o altă Americă distopică, împărțită în 12 districte gravitând în jurul Capitoliului, centrul puterii, au loc jocuri anuale. Tributuri din fiecare district își dau viața într-o luptă sângeroasă, cu un singur câștigător. Katniss Everdeen, o tânără din cel mai sărac district, reușește să-și asigure titlul devenind în același timp o figură a revoltei împotriva unui regim opresiv.

Collins adaugă cărților ei teme legate de inegalitatea dintre cei bogați și săraci, se folosește de conceptul de pâine și circ cu trimiteri la mitologia greco-romană, prezintă puterea propagandei atât în controlul statului cât și în timp de război și la puterea ecranului de a modela realitatea după dorința celor care editează imaginile

 

Aceste lucrări se inspiră din realitate, exagerează unele elemente, vorbind despre natura umană, despre părțile ei întunecate, încercând să ofere și o brumă de speranță, în cele mai multe cazuri