Ajutor! Nu știu să citesc

 

Îmi cer scuze pentru titlul cu miros de clickbait, dar cărțile despre care am să scriu vin din categoria unui bun ajutor pentru o mai clară înțelegere a lecturii.

Poate părea nepotrivit un astfel de subiect pentru cineva care a terminat un liceu (bun probabil), care este la o facultate (bună probabil) sau la un master. Chiar dacă nu toată lumea a citit Scufița Roșie sau Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, tot ne-am învârtit în jurul cărților, fie că ne place, fie că nu.

Și de aceea ar părea puțin deplasat să recomand niște cărți despre cum să citești bine. Toată lumea citește cărțile de la stânga înspre dreapta, în afară de cazul în care este o revistă manga, dar dincolo de simpla citire a cuvintelor înșiruite pe foaie, e ceva mai mult.

Asta spune clasicul volum Cum se citește o carte scris de Mortimer Adler și Charles van Doren și publicat pentru prima dată în Statele Unite în anul 1940. Este o carte ce condensează în vreo 300 de pagini informații suficiente pentru orice persoană care vrea să ia în serios cititul. Pentru că, așa cum am zis, cititul nu înseamnă doar parcurgerea unui text pe care oricum îl vei uita în scurtă vreme.

Scheletul cărții se susține pe ideea nivelelor lecturii pe care o prezintă în detaliu autorii. Oricine poate citi cap-coadă o carte și se poate lăuda că a făcut-o. De ce să te limitezi doar la atât? În volum vei descoperi câteva căi practice prin care îți poți însuși informațiile oferite de către autorii cărților. De asemenea poți descoperi fiecare din aceste nivele de lectură și îți poți rafina experiența cititului. Cum să subliniezi o carte cum trebuie? Cum să înțelegi cu adevărat ce vrea să exprime autorul? Cum poți deveni un cititor mai critic, adică mai pregătit să pricepi sensul cărților citite.

Mai departe ni se oferă notițe îndrumătoare despre felul în care să citim diferite stiluri de cărți. Una este să citești o carte despre fizică, un eseu argumentativ sau un roman de dragoste. Cum faci diferența și cum le poți citi corect pentru a obține ce-i mai bun din fiecare? Cei doi autori așază explicații detaliate pentru fiecare subiect.

Iar ca bonus, la final, este atașată o listă stufoasă de opere clasice începând cu Iliada și Odiseea și oprindu-se la opere contemporane (lor) semnate de Kafka, Sartre sau Soljenițin.

Cea de-a doua carte este mai specifică, dar la fel de folositoare. Cartea lui Gene Veith, Citind printre rânduri. Ghid pentru o înțelgere creștină a literaturii, este colosală. Le-am putea considera cărți companion pentru oricine vrea să priceapă mai bine care-i treaba cu cititul.

Al doilea volum se preocupă în mod special de ficțiune și felul în care un creștin ar trebui să abordeze oferta literară variată pusă la dispoziție în fiecare librărie, online sau offline. Deși cartea a apărut în anul 1990 este suficient de relevantă și folositoare pentru a stabili criterii și a organiza mental categoriile ficțiunii.

Autorul vorbește atât ca profesor de literatură și cititor pasionat, cât și ca persoană ce are studii teologice suficient de bine așezate încât să dea sfaturi bune. Cartea poate fi văzută ca fiind greoaie în sensul că fiecare secțiune (Despre proză, poezie, tragic, realism, fantastic) începe cu o incursiune istorică, folosește anumiți termeni de specialitate, dar nu într-atât încât să amețească posibilii cititori.

Ar putea fi văzută ca fiind motivantă pentru că se adresează indirect și persoanelor care ar fi interesante să contribui la dialogul cultural producând opere de ficțiune provenite din tradiția creștină. De fapt, el încurajează atâta acest efort creativ, cât pur și simplu actul de a citi, plângându-se de absența unei culturi a cititului în cadrul mișcării evanghelice din Statele Unite (asta fiind prin anii 90 când internetul era încă în pruncie).

La final autorul propune de asemenea o listă de lectură, mai scurtă și axată în principal pe autori de ficțiune creștini care merită citiți și studiați, al căror impact nu ține atât de sfera evanghelică. Operele lor arată felul în care viziunea creștină a fost îmbrăcată în hainele ficțiunii și a reușit să intre în cultura populară, într-o formă de evanghelizare indirectă.

Aceste două cărți sunt valoroase și pot oferi informații bune, folositoare pentru toată viața și care pot fi date mai departe într-o bună zi.