Minți geniale, inimi tulburi

 

De-a lungul istoriei oamenii au căutat întotdeauna modele și indivizi pe care să-i admire. Motivele s-au schimbat, însă mereu au existat astfel de personalități ridicate pe un piedestal și copiate în comportamente sau gândire. Dacă astăzi unii sunt apreciați pentru calități atletice, muzicale sau pentru fler politic, pe lângă astfel de figuri importante, mai erau și cele din domeniul intelectual și artistic. La fel și astăzi, dar mai puțin pare-se.

Și ca de obicei, aceste ființe umane, foarte asemănătoare cu noi în afara calităților deosebite și a operelor realizate, devin ceva mai mult. Se transformă ei înșiși în povești, atribuindu-se un statut legendar, poate apropiat de cel al semizeilor din epoca greco-romană.

Dar adevărul nu-i așa ușor de cosmetizat. De multe ori acești oameni mari care au lăsat în urmă o moștenire impresionantă și au modelat istoria lumii nu au fost și persoane bune într-un cadru cotidian. Fiecare avea defectele sale care nu aveau nicio legătură cu talentul lor. Cele două cărți despre care voi scrie prezintă câteva dedesubturi incomode legate de aceștia.

Prima carte, scrisă de jurnalistul britanic Paul Johnson, poartă titlul Creatorii. De la Chaucer și Durer la Picasso și Disney. Apărută în limba originală în anul 2006, este publicată în limba română la Humanitas în 2019.

Așa cum îi spune titlul, volumul are în vedere viețile unora dintre cei mai influenți creatori, oameni care au produs opere din domeniul literar, muzical sau cinematografic. Pe lângă aceștia se strecoară și figuri mai neobișnuite precum Balenciaga sau Tiffany, la rândul lor producători de frumos. Lor li se alătură nume celebre precum Shakespeare, Victor Hugo, Hokusai sau Walt Disney, artiști memorabili și irepetabili.

Johnson este imparțial și minuțios prezentând viețile lor din fragedă copilărie, plecând de la idea că un om talentat deja manifestă o pasiune încă de la o vârstă timpurie, chiar trei sau patru ani, când Mozart era deja familiar cu pianul sau Turner mâzgălea pereții camerei sale cu vopsea.

Unele capitole sunt împărțite, prezentând câte doi titani în oglindă, căutând să găsească puncte comune dar și diferențe în experiențele acestora și în felul în care și-au exprimat creativitatea de-a lungul carierei. Este o observare sub microscop a creativității, a felului în care aceasta ia naștere, este influențată și își lasă amprenta asupra unei persoane și unui mediu.

Totuși autorul nu flatează în portretele sale. Este realist și sincer prezentând sclipirile de geniu dar și părțile întunecate ale sufletului. De la simplele obsesii legate de actul creator până la defecte și vicii arzătoare, Johnson pictează portrete reale ale unor oameni care s-au remarcat prin operă, dar care în celelalte aspecte ale vieții ni se aseamănă.

A doua carte, scrisă de Neven Sesardic, se numește Când rațiunea pleacă în vacanță. Filozofii în politică. A fost publicată în Statele Unite în anul 2016, iar în limba română peste doi ani tot la editura Humanitas.

Chiar dacă numele care apar în acest volum nu sunt la fel de notorii, și aici ni se descoperă o altă fațetă a personalităților care au excelat într-un anumit câmp al cunoașterii, dar au dat dovadă de orbire în altele. După cum spune și titlul, autorul, filosof ca ocupație, va prezenta scurte portrete ale unor savanți faimoși ai secolului al XX-lea, care au cochetat cu idei politice neobișnuite.

Poate nu este un fapt atât de cunoscut că Bertrand Russell a manifestat un sentiment anti-american dar și-a manifestat în mod deschis aprecierea pentru liderii comuniști din anii 60, care perpetuau o dictatură teribilă în țări din Europa de Est și Asia. E drept că în acea epocă mulți gânditori au fost fascinați de doctrina comunistă, dar și de personalitățile care o impuneau, ale căror crime astăzi sunt mult mai cunoscute. Totuși, ne-am aștepta ca filosofii să dea dovadă de un mai mare discernământ.

Totuși, pe parcursul cărții vom descoperi un adevăr evident până la urmă: oamenii sunt oameni și au simpatii care trec dincolo de ceea ce le dictează rațiunea și faptele. Așa se explică legăturile unora dintre acești gânditori cu mișcări extreme care de cele mai multe ori se găsesc de partea stângă a registrului politic.

Astfel, avem scurte istorii de viață ale unor savanți care au susținut opinii contrare curentului public, aplaudând diferiți lideri care au comis atrocități sau care la rândul lor au făcut parte din mișcări de teroare, fără a simți remușcări la bătrânețe pentru acțiunile la care au luat parte. Este o carte mai încărcată politic, dar care ne ajută să discernem la fel de bine între ceea ce produce un om într-un câmp intelectual abstract și emoțiile care îl conduc de multe ori în direcții greșite.

Cele două cărți sunt folositoare și pentru că demitizează personalitățile pe care-i vedem ca pe niște titani greu de egalat, dar și pentru bogăția informațiilor și detaliilor pe care le adaugă cei doi autori în două lucrări bine realizate și împachetate.