Scopul cititorului

 

Din activitățile cotidiene multe lucruri le facem pentru că ni se cere. O autoritate ne spune că o activitate este folositoare, este sănătoasă, ne va fi de folos pe viitor. Și îi ascultăm, de obicei de la o vârstă fragedă, ajungând să preluăm anumite lucruri ca fiind de la sine înțelese.

Fără a lungi prea mult introducerea, să ne gândim la citit. În alte vremuri era ceva cu care ne obișnuiam din copilărie, deschizând cărți ce îmbinau culorile și literele, ajungând mai apoi la abecedare, culegeri de texte și crescând în complexitate până la opere necesare pentru trecerea examenelor importante.

Unele lucruri nu se schimbă, altele sunt alterate fundamental. Există o competiție acerbă pentru atenția individului, ispitit de oferta nesfârșită a ecranelor, obosit de diferite cerințe acumulate în timpul unei zile de muncă obișnuite sau de dorința de a socializa. Cititul nu este o activitate naturală, nu trebuie spus de două ori.

Cumva, printre picături, se strecoară însă cei care vor și pot să citească. Niciodată suficient, și asta o poate mărturisi cel care citește două cărți pe an sau douăzeci și nouă. Mereu e loc de mai mult, iar oferta e atât de variată încât te saturi doar citind titlurile sau delectându-te cu copertele realizate cu grijă și intenție achizițională.

La acești indivizi ciudați să ne uităm, cei care preferă o carte în locul altor distrageri, care nu pot să o pună jos până nu trec linia de final a deznodământului sau nu pun punct acelei lucrări din care au învățat atât de mult, chiar dacă s-au târât pe coate pentru a ajunge în vârf. Se poate pune întrebarea evidentă, de ce citim.

Am plecat de la personal, rearanjându-mi biblioteca zilele trecute. Mutând cărțile de pe un raft pe altul am întâlnit multe titluri care mă privesc mustrător, pentru că le-am promis că le voi citi. Cărți serioase, cu renume, care merită parcurse. Poate nu sunt foarte multe, dar sunt destule. Și aici vorbim doar de ficțiune.

Dar la non-ficțiune? Mereu apar titluri noi în domeniul care te pasionează. Când crezi că ai văzut o anumită problemă din toate unghiurile apar două cărți în țiplă la două edituri serioase. Oftezi, capitulezi, și te pui iar pe citit. Sau dacă e vorba de acele subiecte pe care mereu ți-ai promis că le vei deschide, dar ai nevoie de timp. Pentru că nu poți să deschizi ușa cunoașterii delicat. Uneori trebuie să folosești ranga unor dicționare și glosare pentru a-ți descuia hățișurile hrănite de curiozitate.

E o problemă fără rezolvare. Citim pentru că vrem să învățăm și vrem să aprofundăm. Asta ar trebui să fie una dintre chei. Cititul viteză, cititul trofeu, este provocator. Am citit și cartea aia, pe care deja am uitat-o. Sau cititul orgolios care îmi liniștește sufletul pentru că am parcurs acele Volume Faimoase.

Se poate și așa, dar nu ajungem departe. Nu ne hrănim. Nu mai mult ca la un fast food literar. Cărțile cu adevărat importante, cele care ne vorbesc, ne cer timpul. Ni-l fură, e drept, dar ne oferă în schimb o răsplată pe măsură. Marile descoperiri, impresiile care schimbă viața și corectează prejudecăți nu se obțin pe fugă. E un dialog și asta înseamnă ca uneori să ne oprim, să ascultăm cartea, să o lăsăm să ne explice pe larg ce vrea să ne spună. Chiar și când nu suntem de acord, să-i urmărim pașii pentru a înțelege ce ne incomodează.

Atunci când vom îmbătrâni, când vom pierde pofta de citit, vor mai rămâne multe ce merită citite. Încă se nasc autori importanți care să spună lucruri perene. Nu vom apuca să-i citim, tot așa cum astăzi ne scapă printre degete volume importante. Să nu ne oprească să perseverăm și să strângem o bibliografie prețioasă pentru sufletul nostru. A ști ce cărți să alegem este cu totul o altă temă, dar să ne bucurăm de importanța ei. Cărțile ne pot face mari, ne pot face deștepți, empatici, și mai important, ne pot face oameni. Nu toate deodată, ci una câte una.

sursa foto: https://unsplash.com/photos/pile-of-assorted-color-books-MiJTU6lqksg